Sfințenia se face acasă

   Rugăciunile ce iau naștere în contextul familiei sunt poate cea mai frecventă expresie a Rugăciunii lucrurilor obișnuite. În cartea sa PRAYER FOR THE DOMESTIC CHURCH, Edward Hays ne oferă un belșug de rugăciuni la care poate lua parte întreaga familie, fie ea mare sau restrânsă. Totul este inclus aici, de la Rugăciune de binecuvântare pentru automobil până la Rugăciune pentru protecție în vreme de furtună sau pericol sau Rugăciune pentru părintele singur. Rugându-ne în contextul familiei, descoperim tot mai mult că sfințenia se face acasă. Primul altar a fost șemineul al cărui foc sprinten ardea în mijlocul casei. Chiar și în zilele noastre, masa familiei poate fi un altar extrem de important, unde se celebrează cinele și unde putem povesti toate evenimentele, mărunte sau însemnate, ale istoriei noastre personale. Aici mamele și tații își împlinesc slujbele de preoți.

   Un alt lucru pe care îl putem face în căminul nostru este să punem bazele unui ERMITAJ. Ermitajul este o casă pusă deoparte special pentru tăcere și solitudine. În vechime, în Rusia, fiecare sat își avea propriul ermitaj sau poustinia. În zilele noastre, ducem lipsa unui astfel de sanctuar religios în comunitate, deci cu atât mai mult avem nevoie de unul în propriul cămin. Poate fi o cameră mai retrasă sau un birou sau o cămăruță la mansardă. Poate fi aproape oricare loc liniștit din casă, iar atunci când este folosit drept ermitaj, restul familiei nu are acces acolo.

   Căminele în care există doar un singur părinte au de multe ori nevoie de un alt gen de structură comunitară pentru ca lucrurile amintite mai sus să funcționeze efectiv. Uneori ne este de folos ca mai multe familii, cu structuri diferite, să se adune periodic pentru a lua masa împreună și a participa la diferite activități. În felul acesta, pesroanele celibatare, părinții care-și cresc singuri copiii, cuplurile cu copii și familiile nucleare pot, fiecare în parte, să fie îmbogățite de prezența celorlalți.

   Unele familii au fost ajutate și îmbogățite de experiența  UNUI ALTAR FAMILIAL - momente planificate de lectură biblică și rugăciune. Altora, practica aceasta li s-a părut extrem de dificilă, ba chiar imposibil de păstrat cu consecvență, și ei simt o mare măsură de vinovăție pentru că neglijează acest aspect. Vinovăția de care vorbim este inutilă, pentru că în general lucrurile de felul acesta semnifică o schimbare a tiparelor culturale, și mai puțin o lipsă de pietate în familie. Atunci când predominate erau familiile de fermieri, precum și familiile  numeroase, și era la ordinea zilei ca toți memebrii să se adune pentru cină și pentru activitățile de seară, acest gen de altar familial era cât se poate de firesc. Însă pentru mare parte dintre noi, zilele acelea au apus. Trăim în mediul urban și facem parte din familii restrânse. Mâncăm de cele mai multe ori la restaurante de tip fast-food și trebuie să ne luptăm cu lecții de balet, antrenamente la baschet și ședințe cu părinții - toate în aceeași seară!

   ÎNTREBARE: CE AR TREBUI DECI SĂ FACEM?

   RĂSPUNS: SĂ NE DĂM SILINȚA!

   Încercați să rostiți RUGĂCIUNI DE BINECUVÂNTARE când copiii ies pe ușă și RUGĂCIUNI DE MULȚUMIRE când se întorc. Înainte de anii adolescenței, era foarte potrivit să vă rugați nopatea pentru ei. Lucrul acesta se poate face înainte ca ei să adoarmă, și apoi din nou, după ce au adormit. Ne putem ruga pentru vindecarea de orice traumă emoțională ar fi suferit în ziua respectivă, și trebuie să înălțăm de fiecare dată rugăciuni de protecție pentru noaptea lungă ce le stă în față și pentru ziua ce va urma.

   Un obicei străvechi, ale cărui rădăcini le descoperim în perioada timpurie a Bisericii creștine, este acela ca copiii să-i ceară tatălui o binecuvântare în fiecare seară înainte de a se retrage în camera lor. Poate ne va fi greu să acceptăm caracterul patriarhal al acestui obicei, însă părinții și bunicii chiar îi pot binecuvânta pe cei mici. Lăsați-i să vă sară în poală, citiți-le o poveste și dăruiți-le fiecăruia dintre ei în parte o binecuvântare la care ați chibzuit îndelung. Poate veți dori uneori să vă legănați copilul până adoarme, cântându-i între timp binecuvântarea.

   Anii adolescenței necesită unele ajustări în această privință. De obicei, adolescenții nu vă vor în camera lor, nu vor să fie atinși și nu le plac rugăciunile în familie! Chiar dacă uneori natura rugăciunii expansive, exuberante trebuie schimbată, puteți să vă rugați oricând pentru ei în inima dumneavoastră. Veți descoperi totodată că se schimbă și conținutul rugăciunilor pe care le înălțați. Veți rosti din ce în ce mai adesea RUGĂCIUNI DE ELIBERARE, căci ei încearcă să taie acel cordon ombilical emoțional, iar dumneavoastră trebuie să îi ajutați.

   Deseori apar aici momente de tensiune, căci adolescenții se luptă să-și definească propria persoană. Va fi poate nevoie ca ei să vă respingă pentru o vreme convingerile, pentru ca ulterior să le recupereze, dar atunci vor fi devenit ale lor personale.

   Dacă aveți copii la vârsta adolescenței, aș vrea să vă aduc un cuvânt de încurajare. Știu că de multe ori aceștia sunt agitați - seamănă într-o oarecare măsură cu o barcă de cauciuc ce străbate un șir de torente rapide. Și mai știu că dumneavoastră aveți sentimentul că aceste praguri ale râului vă îndreaptă direct către o cascadă fatală. Însă de cele mai multe ori, pe cursul râului de care vorbim nu există nicio cascadă, iar de cealaltă parte apa este lină și calmă. Indiferent cum ar sta lucrurile, ne rugăm pentru copiii noștri atunci când străbat torente repezi, și ne rugăm pentru ei și în privința a ceea ce urmează după torente.

   FĂCÂND AȘA, ÎNĂLȚĂM RUGĂCIUNEA LUCRURILOR OBIȘNUITE.

   DUMNEZEULE ATOTPUTERNIC, DUMNEZEULE PREASFÂNT ȘI PREAÎNALT, ÎȚI MULȚUMESC CĂ DAI ATENȚIE LUCRURILOR MĂRUNTE. MULȚUMESC PENTRU CĂ PUI PREȚ PE CEEA CE ESTE NEÎNSEMNAT. MULȚUMESC CĂ TE PREOCUPĂ CRINII DE PE CÂMP ȘI PĂSĂRILE CERULUI. MULȚUMESC CĂ ÎȚI PASĂ DE MINE. ÎN NUMELE LUI ISUS - AMIN.